De ce trebuie să citim poveşti copiilor?

Toată lumea ştie că le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea, dar rolul lor este mult mai important: contribuie la formarea unui sistem de valori. Până şi pasajele cu violenţă îl ajută pe copil să înţeleagă mai bine lumea ce-l înconjoară. 
Cele mai îndrăgite cărţi sunt, cu siguranţă, cele de poveşti. Toată lumea le-a răsfoit în copilărie, împreună cu părinţii sau bunici, apoi au fost buchisite, încet-încet, de şcolari, pentru ca ajunşi la maturitate să le citim copiilor şi nepoţilor. „Dar ne-am întrebat vreodată cât de valoroase sunt aceste poveşti?”. 
Dezvoltă imaginaţia şi gândirea
Cu ajutorul poveştilor, copiii îşi dezvoltă atât imaginaţia, creativitatea, cât şi simţul estetic. Dar, de asemenea, poveştile au un rol important şi în dezvoltarea limbajului şi a gândirii, căci cel mic aude cuvinte şi expresii noi, face cunoştinţă cu noţiuni noi. 
„În jocul de rol, specific vârstei mici, copiii imită personajele preferate. Deseori se identifică cu prinţesele sau cavalerii care se luptă cu dragonii sau cu alte personaje negative. Este important să citim copiilor poveşti, astfel le facilităm să îşi creeze propria imagine despre personaje. Un alt beneficiu al citirii poveştilor îl constituie faptul că părintele este lângă copil, contribuind astfel la consolidarea relaţiei părinte-copil, oferindu-i timpul preţios pe care îl acordăm din ce în ce mai puţin copiilor noştri, dar de care au nevoie din ce în ce mai mare”.
Nu săriţi peste fragmentele violente!
Cel mai uşor la vârsta mică copiii învaţă prin şi cu poveşti, susțin specialiștii. 
„Învaţă astfel comportamente precum competiţia şi cooperarea, empatia şi altruismul, descoperă valori precum dreptatea, cinstea, responsabilitatea. Poveştile transmit o anumită tipologie arhitipală de comportament, care se transmite din generaţie în generaţie”.
Şi, tocmai pentru că descoperă valorile, este bine să nu săriţi peste fragmentele pe care le consideraţi ca fiind „violente” sau cu elemente de agresivitate: „vânătorul cu cuţitul în mână care vrea să o ucidă pe Albă ca Zăpada, mama vitregă care se transformă într-o babă hâdă, lupul care cade în groapă şi apoi arde în foc, etc”. 
„Copiii oricum percep altfel lucrurile, prin prisma experienţei lor şi a imaginaţiei lor. Ei percep lucrurile aşa cum sunt! Vor înţelege mai uşor că răul este pedepsit, că binele, chiar dacă trece prin multe încercări, este răsplătit. Personajele, care la început sunt respinse, blamate şi nedreptăţite, cunosc o transformare şi devin frumoase, bogate şi apreciate, demne de respect şi un bun model comportamental”.
Au rol terapeutic
De asemenea, poveştile pot fi folosite cu scop terapeutic, atunci când doriţi să-i ajutaţi pe cei mici să gestioneze anumite situaţii. 
„Unui copil timid îi putem citi povestea «Răţuşca cea urâtă» sau «Prâslea cel voinic şi merele de aur» şi putem discuta despre ce i s-a întâmplat personajului principal”.
Iată de ce este important să citiţi poveşti împreună cu copiii, pentru a vă bucura de toate beneficiile lor, pentru a fi mai aproape de cei mici şi chiar pentru a retrăi clipele plăcute din copilărie.
Câteva recomandări pentru “povestitori”, cei care le citesc poveşti copiilor: 
1. Alegeţi împreună cu copilul cartea pe care o veţi citi. Dezvoltă copilului sentimentul de control, părinţii oferind acestuia un context adecvat şi plăcut de exersare. 
2. Crearea unui obicei/a unei rutine. Această obişnuinţă, păstrată cu consecvenţă, oferă copilului predictibilitate. 
3. “Faceţi” vocile personajelor, daţi-i fiecărui personaj o voce. Stimulează imaginaţia copiilor, crează o atmosferă care-i “prinde” pe copii. 
4. “Faceţi” chipurile/figurile personajelor, mimaţi diferite expresii emoţionale. Reprezintă o modalitate prin care copiii învaţă să recunoască emoţii şi să le asocieze unei expresii. 
5. Variaţi ritmul şi volumul vocii de-a lungul poveştii. Copiii vor învăţa şi descoperi cum îşi pot modula vocea şi adapta în funcţie de situaţie (lucru util atunci când îi învăţăm pe copii diferenţa dintre “vocea de interior” şi “vocea de exterior”). 
6. Mimaţi acţiunile diverselor personaje. Dacă sunteţi aşezaţi, puteţi folosi mâinile, degetele, puteţi proiecta umbre pe perete cu ajutorul unei veioze etc. 
7. Adăugaţi efecte sonore la poveste. Lectura poate fi însoţită de interjecţii şi onomatopee (“vîj”, “zbîrrr”, ”buf”, “bîldîbîc” etc.), lucru util pentru copiii de vârstă preşcolară, pentru dezvoltarea limbajului şi a memoriei. 
8. Încurajaţi intervenţia copilului în poveste, facînd pauze scurte în lectură, modificând intonaţia vocii, îl va stimula să fie prezent, să participe. 
9. Pe lângă poveşti şi povestiri fantastice, puteţi alege şi poveşti de familie sau crea un scenariu pornind de la o întâmplare din ziua care tocmai s-a încheiat. Nu trebuie să fie perfectă, nu vă fie teamă să greşiţi, sau că povestea nu are logică, copiilor le place să vă jucaţi, să se lase purtaţi de povestea dvs. 
10. Copiilor le place repetiţia: nu contează sfârşitul, ci povestea. 


Sursa:aici,aici