10 reguli de aur pentru a avea un copil educat

1.                     Cunoaşte-ţi copilul.

2.                     Stabileşte reguli simple şi clare, pe înţelesul lui.

3.                     Foloseşte cu moderaţie şi recompensele, şi pedepsele. Nu îi oferi cadouri scumpe pentru a încuraja un anumit comportament, după cum nu trebuie să apelezi nici la pedepse fizice. Extremele sunt de evitat; e de preferat să îl trimiţi să stea la colţ câteva minute sau pe “un scaun de pedeapsă” dacă face un lucru interzis, mai degrabă decât să-i dai o palmă.

4.                     Într-o zi, nu ai voie să-l surprinzi făcând mai multe lucruri rele decât lucruri bune. Dacă îl copleşeşti de reproşuri în fiecare zi, se va obişnui să îţi atragă atenţia numai prin năzbâtii şi greu îl vei mai aduce pe calea cea bună.

5.                     Ignoră detaliile neînsemnate, precum tânguirile şi plânsetele slabe.

6.                     Fii coerentă şi nu face excepţii de la regulile stabilite.

7.                     Fii o bună ascultătoare a copilului şi repetă-i întotdeauna după ce vorbeşte cu tine ce ai înţeles tu din ce ţi-a spus.

8.                     Lasă-l să te ajute să alegi consecinţele comportamentului său (după 3 ani).

9.                     Nu ţipa la copil. Vorbeşte-i cu respect şi va fi mult mai cooperant. Nimănui nu-i place să audă ţipete în jurul său.

10.                 Nu îi spune că este un copil rău, care face numai lucruri rele. În timp, va ajunge chiar să creadă asta despre el.

11.                 Adu-ţi aminte că fiecare copil e unic şi creşte în ritmul propriu, iar comportamentul lui diferă în funcţie de stadiul dezvoltării în care se află.

Cei 7 ani de acasă

Educaţia unui copil nu se limitează doar la a-l învăţa să scrie, să citească şi să calculeze. El trebuie să înveţe şi cum să se comporte cu ceilalţi, iar asta e răspunderea ta. Obişnuieşte-l de mic cu bunele maniere. Cei 7 ani de-acasă sunt cheia către succesul lui social.

Un copil manierat se va descurca mai bine în relaţiile sociale şi se va simţi mai confortabil în prezenţa celorlalţi decât unul căruia îi lipsesc cei 7 ani de-acasă. Probabil că cea mai bună modalitate de a-l obişnui cu bunele maniere este să fiţi voi, părinţii, un bun model pentru el. Începe să îl înveţi lucrurile simple încă de la vârstă fragedă: să salute, să spună “te rog” şi “mulţumesc”. Dar buna creştere nu trebuie să se oprească aici.
Va trebui să ştie ce se cuvine şi ce nu la masă, într-o vizită, la o petrecere şi chiar într-o discuţie cu un prieten apropiat. Bunele maniere îi modelează comportamentul în societate şi îl învaţă ce înseamnă respectul. Iar copiii respectuoşi vor fi trataţi cu respect. Aşadar, cum îl înveţi bunele maniere?

Ce să faci şi ce să nu faci

A-l învăţa bunele maniere este un proces zilnic, care va dura în timp şi vei avea multe ocazii să îl îndrumi în direcţia corectă. Ţine minte aceste sfaturi:

·                       Chiar dacă a greşit de câteva ori, nu te grăbi să tragi concluzia că este prost crescut sau că tu ai uitat ceva foarte important. Este posibil să aibă nevoie doar de una-două lecţii de bune maniere pentru ca problema să se rezolve.

·                       Explică-i clar şi învaţă-l ce anume trebuie să facă sau nu. În loc să îi spui un scurt (şi pentru el greu de înţeles): “Nu mai fi atât de grosolan”, spune-i: “Nu este politicos să râgâi la masă, dar, dacă o faci, se cuvine să îţi ceri scuze”. Sau, dacă strigă prin casa, nu-i spune: “Încetează cu ţipetele în casă”, ci fii mai blândă, ca să înţeleagă în fond ce aştepţi de la el: “Te rog, nu mai ridica vocea în casă”.

·                       Dacă cel mic îşi exprimă sentimentele folosind expresii sau atitudini mai puţin politicoase, nu i-o reteza scurt, ci încearcă să reformulezi. De exemplu, când el zice: “Iahh, îmi vine să vărs când văd chestia asta verde”, tu corectează-l spunând: “Frumos ar fi fost să spui că nu îţi place deloc spanacul”.

·                       Fii înţelegătoare şi acceptă-i greşelile. Aminteşte-ţi că nu este încă suficient de matur pentru a şti bine cum trebuie să se comporte în anumite situaţii. Şi noi, adulţii, greşim adeseori, darămite ei…

·                       Educaţia se face doar acasă, cu discreţie, în familie. Nu îi ţine prelegeri şi nu îl critica în public, nu îl umili şi nu îl jigni faţă de străini, chiar dacă greşeala a fost destul de mare. A-i face lui o scenă de faţă cu alţii dovedeşte că nici tu nu ai prea fost atentă la lecţiile de bune maniere.

·                       Fii consecventă. L-ai învăţat de la 2 ani să spună “te rog” şi “mulţumesc”? La 6 ani este evident că ar trebui să le folosească.

·                       Oricum, procesul de educaţie nu se opreşte la o anumită vârstă. Nu e niciodată prea tarziu ca să înveţe ceva!

Până la 3 ani

Chiar dacă cel mic este năzuros, obraznic sau supărăcios, nu trebuie să confunzi comportamentul lui cu lipsa de maniere – este o etapă firească a dezvoltării sale. Până la vârsta de 3 ani nu te aştepta să cunoască şi să respecte mai mult de una-două reguli de politeţe. Desigur, nu este prea devreme să îl înveţi să utilizeze formule ca “te rog”, “mulţumesc”, “bună ziua” şi “la revedere”. Încurajează-l să le folosească nu doar cu străinii, ci şi în familie. Astfel, nu uita că, după ce îi oferi paharul cu apă pe care ţi l-a cerut, să îi aminteşti: “Acum, spune mulţumesc”. Fii un bun exemplu pentru el – comportă-te calm şi manierat, fără ţipete şi expresii deplasate şi adresează-te politicos atât lui, cât şi celorlalţi din casă. Astfel, devii tu însăţi un exemplu. Pe de altă parte, nu uita să îl feliciţi şi să îl lauzi ori de câte ori micuţul se dovedeşte bine crescut.

Între 3 şi 5 ani

Cu puţină creativitate, îl poţi ajuta pe micuţul tău de 3 sau 4 ani să înţeleagă de ce unele lucruri trebuie făcute într-un anume fel. Joaca este cel mai simplu mod. Inventează jocuri în care el să fie actorul principal. Propune-i să fie gazdă şi tu musafir.
Va învăţa cum să îţi trateze invitaţii: să le servească prăjiturele sau, pur şi simplu, să poarte o conversaţie politicoasă. Gândeşte-te la situaţiile cu care te confrunţi tu zi de zi şi vei găsi pentru el numeroase roluri: poate fi vânzător sau cumpărător într-un magazin, poate fi patron sau angajat, şofer sau prietenul unei persoane importante pe care el o admiră.
El se va distra, iar tu îţi vei atinge scopul: cu fiecare rol jucat, micuţul va deveni tot mai conştient de modul în care acţiunile şi cuvintele sale afectează sentimentele celor din jur. Foloseşte-te şi de poveşti, de cărticele cu imagini, de muzică sau casete video cu desene animate.

Între 5 şi 7 ani

O dată ce încep să meargă la grădiniţă, cei mici devin tot mai independenţi. Pentru că nu vei fi tot timpul alături de el, va trebui să îi dezvolţi mai mult capacitatea de a comunica cu cei din colectivitate, copii şi adulţi. Acum ar trebui să cunoască şi să respecte manierele de bază la masă, să poarte o conversaţie cu adulţii, să ştie cum să facă şi cum să primească un compliment.
De acum înainte va participa mai activ la reuniunile de familie, la vizite, la aniversări etc. Poţi începe să îi supraveghezi intervenţiile în discuţii şi să îi explici că este politicos să îl lase pe celălalt să termine ce are de spus. Foloseşte-te de exemplele din viaţa de zi cu zi, de la grădiniţă, de pe stradă, dar fără să faci pe profesoara. Nu îl ameninţa, folosind expresii ca: “Să nu te prind că faci vreodata ca Andrei, că îţi rup urechile”. Când greşeşte, atrage-i atenţia şi aminteşte-i ce are de făcut.

Ce ar trebuie să ştie:

Până la 3 ani

·                       să salute şi să răspundă la salut (“bună ziua”, “bună seara”, “la revedere”)

·                       să spună “mulţumesc”, “te rog”, “cu plăcere”

·                       să dea mâna cu cineva

Între 3 şi 5 ani

·                       să spună “Pardon”

·                       să bată la uşă când intră într-o încăpere

·                       să ceară permisiunea (“Mami, îmi dai voie să…” sau “Pot să…”)

·                       să folosească batista

Între 5 şi 7 ani

·                       să răspundă cuviincios la telefon – să se prezinte, să nu ţipe în receptor şi să nu lase interlocutorul să aştepte la telefon

·                       să îşi ceară scuze atunci când greşeşte

·                       să ştie să ofere şi să primească un dar

·                       să nu întrerupă conversaţia adulţilor

·                       să întrebuinţeze corect tacâmurile

Sursa:aici

Învățământul preșcolar - principalul partener educativ al familiei

“Eu sunt copilul.Tu ții în mâinile tale destinul meu.Tu determini  în cea mai mare măsură, dacă voi reuși sau voi eșua în viață…"

(“Child’s Appeal”-Mamie Gene Cole)

      Cu toții îmbrăcăm la un moment dat  haina rolului de părinte cu oarecare nesiguranță și jenă, cu surprindere sau teamă, ori chiar cu o tendință exageră de a pune în valoare “maturitatea” sau ”responsabilitatea”. Bucurii reale și bucurii mimate, îngrijorări supradimensionate și false indiferente… Atitudini,emoții, vorbe…” Haina” deși este nouă nu iți vine ca turnată, ba îți este prea strâmtă, ba prea largă, ba îți îngreunează mișcările, ba îți dictează altele noi și tot așa, până când începe să se muleze pe existența ta. Se pare că rolul de părinte, deși este condiționat instinctual, nu se asumă și exercită de la sine, în toată plenitudinea și eficiența sa, ci el devine mai mult o fațetă, poate esențială, a fiecărei personalități umane, care are șansa de a aduce pe lume o altă viață. Parentalitatea este una din șansele dezvoltării și împlinirii umane, un permanent exercițiu de învățare socială, de a modela și de a te automodela în conformitate cu dinamica vieții.      

     Responsabilitatea dezvoltării copilului în primele etape revine în primul rând familiei sale. Chiar și atunci când grădinița oferă programe foarte bune și eficiente, ea nu poate contracara experiența acumulată de copil în familia sa. Mai mult, ceea ce învață copilul de la educatoare poate să nu prezinte importanță dacă părinții nu întăraesc și nu valorifică suficient programul. Pentru că activitatea derulată în cadrul unui program de educație preșcolară să-și dovedească eficiență este necesar ca aceasta să se facă mai întâi cunoscută părinților și ulterior să existe o colaborare strânsa între aceștia și educatoare.  
      Împlinirea menirii unui părinte se dovedește atunci când,împreună cu grădinița ori școala,reușesc să educe copilul astfel încât în viața el să aprecieze munca,să fie util în societate,să dovedască deprinderi și achiziții socio-cognitive.

     Învățământul preșcolar poate fi principalul partener educativ al familiei. Părinții pot fi parteneri în educație pentru că dețin cele mai multe informații despre copiii lor.Pentru realizarea parteneriatului este esențial ca părinții să fie primiți ca participanți activi, să fie atrași în adoptarea deciziilor, să se recunoască și să se valorifice informațiile date de ei despre copii,iar responsabilitatea a fost împărțită între părinți și educatoare. Printre cele mai importante relații de parteneriat poate fi menționată relația dintre părinți și grădiniță. Dacă părinții sunt implicați în programul educativ încă de la început, ei vor înțelege importanța colaborării cu grădinița și cu educatoarea și își vor forma deprinderea de a se interesa și a spijini activitatea pe care copilul o desfășoară cu ei. 
    Desfășurând în acest mod activitatea instructiv-educativă din grădiniță,cu participarea efectivă a familiilor putem oferi părinților posibilitatea să vadă în grădiniță nu doar o supraveghere a copilului în timpul absenței lor din familie, ci și faptul că aici se desfășoară un proces educativ organizat.
Sursa:gradinite.com

5 moduri de educare a copilului zi de zi

Iata 5 moduri utile de educare a copilului zi de zi! Dacă dorești să învețe din mers, fără eforturi extraordinare și fără să se simtă obosit, găsește metode distractive de a îl educa. În acest articol discutam despre 5 idei constructive și beneficiile lor.

Citește împreună cu copilul tău

Experții te sfătuiesc să vorbești cu copilul tău despre imaginile din cartea pe care o citiți împreună și culorile asociate imaginilor. Pune-i intrebări de tipul " mai știi și alte obiecte de aceeași culoare?", "iți amintești cum face pisica atunci când cere lăptic?". Alege povești captivante și distractive, nu uita că este un copil chiar și atunci când învață și că se plictisește repede.

Citește împreună cu copilul tău și el va învață:

• să interacționeze prin cuvinte
• vocabularul
• cum să își folosească imaginația

Cântați și spuneți poezii împreună

Cântați și spuneți poezii cu rime! Copilul va învăța:

• propoziții și logica înșiruirii cuvintelor
• că repetiția poate fi distractivă
• să numere și să despartă cuvintele în silabe

Experții spun despre cântat că este mai atractiv pentru copii decât vorbirea normală, fiindcă le atrage atenția și li se pare amuzant. În plus, nu se vor plictisi la fel de repede!

Gătește împreună cu copilul tău

Atunci când gătești împreună cu copilul tău, îl înveți să:

• recunoască gustul și textura
• să înțeleagă elemente precum greutate,măsura
• să devină interesat de experimente

Îi poți explica fetiței tale că apa amestecată cu făina se transformă într-o cremă lipicioasă, dar nimic nu se compară cu propria ei experiență. În plus, este o ocazie foarte bună să îți educi copilul despre importanța spălatului pe mâini. Mai mult decât atât, copilul va învăța să facă diferența între alimente și alte substanțe care nu trebuie înghițite.

Mergi cu copilul la cumpărături de mâncare

Dacă faci cumpărături împreună cu copilul tău îl înveți despre:

• responsabilitate
• cooperare
• simțul măsurii și aprecierea valorii

Compune de acasă o listă de alimente pe care îți propui să le cumperi împreună cu copilul tau. O dată ajunși în magazin, citește de pe listă ingrediente care pot fi aduse de copilul tău și lasă-l pe el să le puna în coș. Va exersa astfel memoria, vocabularul și asocierea. La început îți va aduce probabil un morcov în loc de mere, dar treptat va învăța sa le distingă. Acordă-i timp și înțelegere și cumpărați doar ce este pe listă. În felul acesta va învăța să respecte reguli și să cumpere cu măsură, fără să ceară toate pungile de cereale sau prăjituri de pe raft. Este astfel o metodă de educare a copilului eficientă!

Joacă-te "Găsește obiectul" împreună cu copilul tău

Copilul tău va învăța să își aștepte rândul prin jocuri precum "Găsește obiectul".

Regula jocului este simplă. Tu îi spui că ai vazut un obiect și el trebuie să îl arate cu degetul  sau să îl atingă. Apoi este rândul lui să observe un obiect, să îl numească și să te lase pe tine să îl găsești. Nu va avea mereu răbdare să se joace dar va învăța că trebuie să își aștepte rândul : în conversație sau într-un joc.

Sursa:sfatulmamicilor.ro

SCURT ISTORIC AL INSTITUŢIEI

Grădiniţa este prima etapă a integrării şi a evoluţiei sociale, premergătoare şcolii şi de aceea scopul primordial  al instituţiei preşcolare  este realizarea unui proces educaţional optim dezvoltării armonioase a personalităţii copiilor.

Grădiniţa nr.6  ” Păpădia” din municipiul Chişinău, sectorul Centru  este situată pe strada Lech Kaczynski 8 şi funcţionează din 1962 - blocul vechi cu capacitate de 6 grupe , iar din anul 1979 a fost construit blocul nou încă cu 6 grupe. În decurs de 50 de ani de activitate grădiniţa nr.6 oferă o educaţie de calitate mai multor generaţii de copii.

Misiunea instituţiei preşcolare nr.6 este asigurarea unui act educaţional de performanţă care să contribuie la formarea unei personalităţi autonome şi creative, la formarea unor copii sănătoşi, activi, cooperanţi care să se adapteze uşor la regimul muncii preşcolare şi la orice situaţie în viaţă, acumularea de către copii a tehnicilor de muncă intelectuală şi practica necesară instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi,însuşirea cunoştinţelor specifice valorilor naţionale şi universale, educarea copiilor în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii umane şi toleranţei, al schimbului liber de opinii.

În prezent grădiniţa funcţionează cu 10 grupe de copii preşcolari, director fiind doamna Alexa Lidia, un manager de vocaţie cu competenţe manageriale excelente.